OMUL ISTORIC IISUS
De la Wiki
Christopedia Linkurile sunt direcționate către material similar de pe Wikipedia
Acest articol
se referă la Isus din Nazaret privit din punct de vedere istoric vezi Isus cel istoric pe Wikipedia
Acest articol pune
accentul pe viaţa istorică a omului istoric Ieşua rabinul-tâmplar.
Fiindcă apostolul Pulom adică Pavel (Paul) spune: că în Omul Iisus locuia
trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
Cololoseni 2:9 "Căci în Omul Iisus locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii."
Doresc să amintesc în intermediul acestui blog , că în Omul
Istoric șade măreția lui Dumnezeu Elohim.
Ioan 1:16 "Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;"
Efeseni 1:23" care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplinește desăvârșirea şi totul în toți."
Cololoseni 1:19 "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El"
In 1:16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;
Ioan 1:16 "Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;"
Efeseni 1:23" care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplinește desăvârșirea şi totul în toți."
Cololoseni 1:19 "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El"
In 1:16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;
|
Text aici
|
Imagine
 |
În aramaică ישוע,
Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus. Isus a fost menționat
în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.
Numele este un nume evreisc antic şi nu palestinian. Conflictul
cultural.militar-religios israeliano-palestinian existâtnd şi în timpurile
antice ale vieţii lui Iisus.
Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH Yahweh mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason
(Ἰάσων),apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la
alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós,
este o traducere a ebraicului „משיח” mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns” „Unsul lui Yah „.
În limba
română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de
majoritatea credincioșilor ortodocși.
Nume:- Yeshua Imanu-El Ben
Akiba-Joseph
Nume roman al
Mântuitorului Iisus e fost: PANDERA FILI PUIA
Mama : Maria/Miriam Bat
Akiba –Yeousef
Fica marelui
Rabin Yehoakim Akiba-Yosef
Tata: Yosfepf
/Joseph
ALIAS PANDERA
PUIA
SCLAV ROMAN,
GLADIATOR, GENERAL AL LEGIUNII SIRIACA şi apoi TÂMPLAR ÎN NAZARET
,GALILEEA
22 Şi toţi mărturiseau pentru El şi se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui. Şi spuneau: „Nu este Acesta Tâmplarul fiul lui Iosif?“
Ioann (Yonahanan)6:42 Şi ziceau: "Oare nu este Acesta Isus tâmplarul, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: «Eu M-am coborât din cer»?"
22 Şi toţi mărturiseau pentru El şi se minunau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui. Şi spuneau: „Nu este Acesta Tâmplarul fiul lui Iosif?“
Ioann (Yonahanan)6:42 Şi ziceau: "Oare nu este Acesta Isus tâmplarul, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: «Eu M-am coborât din cer»?"
Sau:(EUROPA DIN
SPARTA FENICIANĂ)
Bunici
materni; Yohakim Akiba
Yoshef şi Annah Bath Eli Cohen
Censum
Iudaicum (recensământul Iudeii) Quirinius menţionat în
DE VITAE AUGUTUS
Text aici
Imagine
|
Text aici
|
|
Naşterea
Data Nașterii Mântuitorului
Data ebraică:-
28 Adar-1 Nisan , h:12[ straja de la miezul nopţii] în anul ebraic 3760
Data ebraică:-
28 Adar-1 Nisan , h:12[ straja de la miezul nopţii] în anul ebraic 3760
(după Noe).
Echivalentul calendarului gregorian (Creștin European) este 14 Martie.anul
01. e.n
Data romană-
14 Marte,anul Romei 753 în postul Vestalei ANA POMENA aproape de Festivalul Magna Jupiteria.
Data grecească(elenă)-
14 Ares /Martie. anul Olimpiadei 776
Datele cu explicaţii pe larg .
Potrivit fiecărui sitem calendaristic.Israelul antic avea un tip de calendar,Grecia antică altul bazat pe seria de olimpiade,iar Roma avea calendarul axat oe anul întemierii Romei
DUPĂ
CALENDARUL EBRAIC YAHWIST ANTIC
Calendarul ebraic începe (după Noe),având ca reper
central Facerea Lumii Noi adică Încetarea Potopului cu Apă-Ieşirea din Arcă .
Echivalentul calendarului gregorian (Creștin European) este 14 Martie.anul
01. e.n De la
acest Potop finalizat u o REFACERE A LUMII,până la naşterea Mântuitorului Iisus,Rabinul-Tâmplar au
trecut 3760 de ani.
Ziua si ora nașterii Mântuitorului Iisus: 28
Adar-1 Nisan , h:12[ straja de la miezul nopţii] în anul ebraic 3760
DUPĂ
CALENDARUL GRECESC ANTIC
Jocurile Olimpice antice (greacă Ολυμπιακοί Αγώνες;
Olympiakoi Agones) au fost atestate documentar pentru prima oară în 776 î.Hr.
la Olympia, Grecia și s-au desfășurat până în anul 393.
Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind
interzise doi ani mai târziu printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I,
din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult le
repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea
clădirilor Olimpiei[5]. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile
Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de
ediții . În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din
Olimpia.
Data,ziua şi anul nașterii Mântuitorului după sistemul grecesc era 14
Ares /Martie. anul Olimpiadei 776
DUPĂ
CALENDARUL ROMAN IMPERIAL ANTIC
Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21
aprilie 753 î.Hr.
Anul în care S-a născut mântuitorul Iisus a fost 14 Marte,anul Romei 753 în postul
Vestalei ANA POMENA aproape de
Festivalul Magna Jupiteria. În plină festival "Magna
Jupiteria "şi" SACRA IMPERIA " erau serbate întemeierea
Romei şi Independența de sub latini şi
etrusci.Victoria obținută pe dealurile
romei capitoline contra Cimbrilor şi Etruscilor. Era ziua lui Apolo Fiul
legitim a lui Jupiter. Asta celebrau romanii.Care vedeau ca o insultă că
paştele ebraic, libertatea şi independența evreilor se suprapune peste
sărbătoarea lor națională.iar falnica
zi triumfală a lui Apolo era întunecată
cu totul de Tâmplarul-Rabin, Isus Mesia.
Biblia relatează că Isus
nu a avut o naștere obișnuită. Încă
înainte de naștere, mai mulți profeți din tradiția iudaică au prezis venirea
lui Mesia. Ei arătau că Mesia va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut
într-un staul și petrecându-și viața ca dulgher. Înainte de nașterea sa, Biblia
spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a
fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui
Isus și faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a
„umbrit-o” și ea a rămas însărcinată. Aflând că și verișoara ei, Elisabeta, era
însărcinată (soțul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat și el de
un înger care i-a prezis nașterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la
ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simțit brusc pe Ioan.
În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în
care, în tradiția iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
După Celsus (scriitor grec din sec. al II-lea d.Hr., a nu se confunda cu Aulus
Cornelius Celsus) și Toledot Yeshu (colecție medievală de parodii anticreștine),
tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a
soldatului roman de origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui
statuie se află la Karl-Gelb-Museum din Bad Kreuznach. De altfel, opiniile lui Celsus au fost
păstrate exclusiv în scrierea "Contra lui Celsus" a lui Origen, care
îl și combate.
Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus,„Iosif «nu a cunoscut-o
pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei).
Isus s-a născut în
condiții neobișnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, și de cei trei
magi (în tradiția populară românească numiți crai) din răsărit, care în anumite tradiții
creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Isus. Aflând regele Iudeei, Irod cel Mare, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu
îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toți pruncii de parte
bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Isus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani, conform cu Matei cap. 2. Însă conform cu Luca 2:1-40, ei nu s-au dus în Egipt, ci fiind în Betleem
pentru recensământ, s-au dus la Templu conform ritualului corespunzător
nașterii, după care s-au întors în Nazaret.
Prentru creștini este figura
centrală a religiei creştine ,a doua persoană a
Sfintei Treimi .După creștini, Isus este Mesia și fiul lui
Dumnezeu, care a adus mântuire umanității prin moartea și învierea sa.
·
un Mesia Neîmplinit
total Fratele mai mare a tuturor
evreilor şi Regele Evreilor în
ebraică משיח Moșiach în iudaism și mandeanism,
·
În bahá'í este considerat drept
o manifestare a lui Dumnezeu de către bahá'í, ca un avatar de către hinduși, ca un salvator și
un aducător de gnoză Taine
şi mistere
·
Ca o susrsă de
puteri paranormale şi mistere considerat
de diferite secte gnostice și ca un Părinte spiritual de către unii
susținători ai New Age-ului.
Totuși conceptul de
Mesia eliberator este foarte important pentru iudaism, Talmudul afirmând: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia”
Aceiaşi susrsă şi carte sfântă afirmă că: „„ Nu
poţi fi „evreu” dacă nu crezi cu o credinţă desăvrşită adăugată din ceruri, în
Mesia şi în venirea Lui definitivă(finală) şi reustauratoare! Fiindcă nu
prezinţi nici o garanţie privind împlinirea şi respectarea Mitzvoth-urilor
fiind lipsit de Duhul Sfânt Ruach Ha’Kadosh ” Talmudul babilonian:
Sanhedrin 99-101
^ Talmudul
babilonian: Sanhedrin 98.
Fiind unul din cele
13 articole de credinţă Iudaică cel din urmă ca o referire la Alfa (Alef) şi
Omega (Thawu) ,Începutul şi sfârşitul Cel dintâi şi de pe urmă. Despre care vorbeşte Profetul Isaia
ARTICOLUL 13 CREZ
IUDAISM „Cred cu o credinţă desăvârşită (şi dacă îmi lipseşte îmi va fi
turnată de sus şi astfel cred ) în Unsul şi în venirea Lui definitivă şi
restauratoare . Cred că va venii în zilele mele şi ochii mei de carne îl vor
vedea !”
MĂRTURIA EVREULUI IISUS MESIA
Acest reper este foarte
Important şi util….este fundamental fiindcă ne păzeşte de răstălmăciri şi
erezii nimicitoare.
EVIDENŢELE VIEŢII
LUI IISUS
Este născut
evreu,tăiat-împrejur la Templu (Brtih Millah) ,are Confirmarea (Mărturia
Legământului la 12-14 ani chiar în Templu la Ierusalim. Are ca şi nazireu şi cohanit Mikva Hacohanim
Spălarea preoţească la Iordan la 30 de ani,numită de creştini botez .Moare ca un evreu fiind îngropat în
ritualul evreisc mozaic.Şi nu doar atât
Iisus afirmă despre El şi
despre lucrarea Sa: Cele 7 Fudamente afirmate de Biblie.Aceasta este esenţa lucrării
Sale şi în Jertfa Sa de Mântuire ispăşind în locul vinovaţilor.
1.Că nu ăşi caută
slavă de la oamni pentru El. Nu are nevoie să fie zeificat. Şi nu huleşte pe Tatăl Său fiind
Una cu Tatăl. Adică
2. Nu a venit să se
aşeze în locul Tatălui ceresc ca un Zeu –Răsvrătit.
3.Nu face nimic de
la El:ci numai ce a văzut pe Tatăl făcând.
4.Nu Spune nimic de
la El,nimic nou.Decât ce a auzit pe Tatăl zicând şi poruncind.
5.El nu contrazice
pe Tatăl în nimic din ce este scris în Scripturi ci este împlinirea Legii şi a
Proorocilor.
6.El nu inventează
Scripturi noi, nici legi noi năruind tot ce este făcut de tatăl ceresc .
7 El nu-şi face voia
Lui,ci numai Voia Tatălui ceresc.
ESENŢA EVANGHELIEI
Ioan 16: 3 Şi viaţa
veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe
Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Matei 5:17 Să
nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Ioan 5:31 31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi,
mărturia Mea nu este adevărată.
Ioan 5:41 41 Eu
nu umblu după slava care vine de la oameni.
· Ioan 5:30 30 Eu nu pot face nimic de la Mine însumi fără ca Tatăl să nu fi făcut: judec
după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea,
ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Ioan 8:28 28 Isus deci le-a zis: „ atunci veţi
cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum
M-a învăţat Tatăl Meu.
Izvoare extrabiblice
Am omis părerile unor istorici moderni
,nefiind arheologi,nici pergemntologi papirologi.Adică nevând direct contact cu
istoria cu manuscrisele biblice sau cu
obiectele arheologice sunt doar nişte
guralivi inutili ai istoriei umane.Unii fiind antisemiţi declaraţi ,alţii fiind
anti Iisus şi anti oricce profet evreu anti-Biblie,iar cei mai mulţi au opţiunea pro-palestina ceea ce le alterează discernământul
profesional şi imparţialitatea
Tacit
Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul,
senator, istoric roman) scrie în Anale:
„Dar nici efort uman, nici mărinimia împăratului, nici înduplecarea zeilor
nu a pus capăt scandaloasei idei potrivit căreia incendiul ar fi fost ordonat.
De aceea, ca să pună capăt zvonului, Nero a aruncat vina pe alții și i-a
pedepsit în cele mai neobișnuite feluri pe cei urâți pentru faptele lor
rușinoase, pe care mulțimea îi numea « creștini ». Fondatorul acestui
nume, Hristos, a fost executat de procuratorul Ponțiu Pilat în timpul domniei lui Tiberiu. Ținută în
frâu pentru un timp, superstiția mortală a erupt nu numai în Iudeea, originea
acestui rău, ci și în orașul [Roma], unde toate lucrurile oribile și rușinoase
se întâlnesc unul cu altul și câștigă adepți. De aceea, cei care au recunoscut
că au aderat la creștinism au fost arestați, apoi, pe baza informațiilor date
de ei, o mare mulțime a fost osândită, nu atât pentru crima de a fi pus foc,
cât pentru ura față de rasa umană. Sfârșitului lor a fost adăugată derâderea:
acoperiți cu piei de animale sălbatice, erau sfâșiați până la moarte de câini;
sau erau crucificați, iar când ziua se termina li se dădea foc ca să servească
în chip de torțe.”
Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele
argumente:
Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși
până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției
creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu, Severus, Eusebiu din Cezareea
și Augustin
nu fac nicio referință la pasaj.
Alții afirmă însă că Sulpicius
Severus (363 - 420 d. Hr.), aristocrat și senator roman,
dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate
fraza în cauză (nemenționându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al
XV-lea.
Pliniu cel Tânăr
Pliniu cel Tânăr
(cca. 61 - cca. 112), guvernatorul provincial al Pontului
și Bitiniei, i-a scris Împăratului Traian în jurul anului 112, referitor
la cum trebuie să procedeze cu creștinii, care refuzau cultul imperial al
adorării împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”.
„Cei care negau că ar fi
sau că ar fi fost creștini atunci când invocau zeii prin cuvintele repetate
după mine, făceau rugăciuni și ofereau vin și tămâie imaginii dumneavoastră,
imagine care am ordonat să fie adusă în acest scop împreună cu statuile zeilor
și care în plus îl blestemau pe Hristos — lucru despre care se spune că
niciunul din cei cu adevărat creștini nu poate fi silit să-l facă — aceștia am
gândit că pot fi eliberați. Alții din cei numiți de informator au declarat că
erau creștini, dar apoi au negat, susținând că au fost astfel dar au încetat să
mai fie astfel, unii în urmă cu trei ani, alții în urmă cu mulți ani, chiar și
cu douăzecișicinci de ani în urmă. Toți aceștia s-au închinat la imaginea
dumneavoastră, la statuile zeilor și l-au blestemat pe Hristos
Suetoniu
Gaius Suetoniu Tranquillus (c. 69–140)
a scris următoarele în a sa lucrare Viețile celor doisprezece Cezari,
referindu-se la răscoale care au izbucnit în comunitatea evreiască de la Roma
în timpul domniei împăratului Claudius:
„Deoarece evreii se țineau în mod constant de
a face tulburări, instigați fiind de Chrestus, el [Claudius] i-a expulzat pe ei
din Roma.”
Evenimentul a fost consemnat în Faptele
Apostolilor 18:2-31.
Thallus şI Iulus Africanul
Thallus, despre care se știu prea puține, a scris o
istorie a războiului troian
în 109 î.e.n., conform lui Eusebiu. Nu dispunem de nicio operă a lui Thallus.
Există o referință la faptul că Thallus a scris despre evenimente ulterioare
anului 109 î.e.n. Iulius
Africanus, scriind în jurul anului 221 e.n., în timp ce scrie despre
crucificarea lui Isus îl menționează pe Thallus astfel:
„Asupra întregii lumi s-a
abătut un întuneric înfricoșător, iar stâncile și multe zone din Iudeea și alte
regiuni s-au prăbușit. Acest întuneric este numit de Thallus, în a treia sa
carte a Istoriei, drept o eclipsă de Soare (mi se pare mie că fără temei).
I”
—Iulius Africanul
Lucian din Samosata
Lucian din Samosata, un satirist din Siria din al doilea secol al
erei noastre, scrie în limba greacă:
„Creștinii, vedeți voi,
adoră un bărbat până în ziua de azi — un distins personaj care a inițiat noile
lor ritualuri, fiind crucificat pe chestia asta… Vedeți voi, aceste creaturi
rătăcite încep prin a crede total convinși că sunt mereu nemuritori, ceea ce
explică disprețul lor pentru moarte și sacrificarea lor voluntară, lucruri des
întâlnite printre ei, iar apoi sunt convinși de dătătorul lor de lege că sunt
frați între ei, începând cu momentul convertirii, renegând zeii Greciei și
adorându-l pe înțeleptul lor crucificat, trăind după legile sale.”
—Lucian
Împăratul
Claudiu
Gemanicus (1 august 10 î.Hr. - 13 octombrie
54) a fost al patrulea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene; a domnit din 41
până în 5 4. În VITAE CLAUDIUS ANALE
Imperiali lustrat. Castrum Antonia
„ Profanarea unui
mormânt este o nebuie necrofagă a urmaşilor lui Iassu Olivatus (MESIA) …..şi nu
gândesc ce au făcut ei cu adevărat ca să
nu fie găsit! Căci umbla între ei acest îndemn să i se mănânce trupul şi
sângele să-I fie consumat ca El Alienus
Necrofagul să trăiască în ei. Posedaţi în posesia unei Infecţii! Aşa am
poruncit ca toate mormintele din
Ierusalim care au fost deschise să fie
numărate şi sigilate.Şi orcine mărturiseşte că vine din ele.Să fie extermeninat ca ne-uman şi ne-pământesc!”
„Separat de
jigniirea adusă Potifului Maximus (Cezarul Romei), executată şi reprimată brutal de Pilat, fără iscusinţă….
Acest sărman zilier sa pricopsit
practicând magia şi sfidând pe zeii cei sfinţi şi pe Jupi,pe Iunona şi Rheea
Silva.Un mag-vrăjitor El însuşi posedat de o infecţie ne-pământească a devenit
focarul evreilor oricum mereu stârniţi pe răscoale în Ierusalimul lor
,ucigând legionarii Fortului Antonia. El voia să scoată din trupul său şi să
aşeze în evreii rebeli , Un Zeu străvechi a triburilor din Iudeea. Şi se socotea pe sine Potifus
Maximus Divus caelus (Rege Ceresc Şi Împărat al împăraţilor). Suflând
infecţia din interiorul său împreună cu prafurile, fabricând impresia
unor miracole,vindecări temporare prin
amorţirea nervilor şi a muşchilor ,iscusinţe
întâlnite în Egipt şi la babilonieni …..am cercetat pe Cel
ce Mă insultă şi pe mine,Roma. Şi am cântărit pe Zeul lui Unic Kronos şi
pe Magnificul Jjupiter.La începuturi Creator
şi Timp străvechi izgonit din ceruri şi închis de zei în Infern
(Taratarium). Omul acesta este Alienus
,Infecţia ne-omenească. Anchetă confirmată şi găsit nedemn , .. a sfârşit inuman
ca un sclav şi infractor. Nimic
din destinul unui om creat de zei! Numele aceste Iassus (Iashua) încă scoate vaiete şi urlă în istoria pedeapsa
cuvenită primită de la Executorul
Pilat ,procurator magistru şi snaguin al
vistei senatoriale (Gintei) Lupis din Pont ”
Linkuri Externe
0 responses to “OMUL ISTORIC IISUS”